4102

927471c4d5f095af29b3589e3cd2ddc9        Anul trecut? Clar anul ce mi-a luat dar mi-a si dat. Mi-a furat lacrimi de tristete si prieteni de langa mine si i-a zburat la cativa kilometri buni… Cam atat mi-a luat…Si daaaaa!!!! Ma bucur ca a fost un an frumos.

A fost un an tumultos cu mutari, cu certuri, decizii de secunde, bagaje in drum  si suparari dar asa cum mi-a smuls asa mi-a dat un moment unic pentru mine si sotul meu, cununia noastra, mi-a dat noi oameni frumosi in viata mea, persoane cu care nu am mai comunicat de mult si dorul a fost dureros dar a meritat. A meritat asteptarea pentru tot ce a venit la final.

Si noul an se pare ca ma intampina cu o schimbare majora, cu un bagaj mare de sentimente ciudate, putin discomfort fata de necunoscut si cu fluturi in stomac dar imi pregatesc aripile sa zbor mai departe catre necunoscut. Imi va fi dor de ei…de prietenii mei dragi ce au stiut cand am plans sa nu planga alaturi de mine ci sa ma faca sa rad, cand nu stiam ce decizii sa iau sa apara cu trandafiri la usa si sa ma incurajeze cum au stiut ei mai bine.

Va astept pe toti acolo!!! Astept sa vorbim si sa continuam povestea pentru ca pentru unul din voi, voi fi prietena nebuna de ras (aka veru’), viitoarea nasa, vechiul sufletel, acelasi sis, oita plangacioasa si lenesa, fiica neastamparata si curajoasa si nevastuica alintata pentru ca asa m-ai facut!!!!( nu eram!!!)

Iti multumesc 2014 pentru tot ce mi-ai oferit! Tot ceea ce a fost rau m-a educat si responzabilizat si pentru ce a fost bun…sa stiu ca este spatiu de muuult mai mult bine si ca vreau mai mult decat am simtit. Te voi denumi anul sentimentelor de tot felul. Ai fost un an adolescentin, cand nu stii daca vrei sa dai doar bine sau rau, ai fost neindemanatic, plin de momente extreme, de mult neasteptat dar si al naibii de delicios!

2015…stiu ca vei fi unul total neastamparat! >:)

Maleficent = Cel ce face rau

Tot timpul am fost atrasa de ideea de magie, de personajele care faceau vraji si care puneau bete in roate cand totul devenea prea siropos de la atata iubire.

De mica am adorat personajele negative ca Ursula din „Mica sirena” fiind urmata de Regina cea Rea din „Alba ca zapada”, Hades din „Hercules” si nu in ultimul rand de Maleficent care mi s-a parut cea mai frumoasa vrajitoare si cea mai rea si sincer…imi placeau coarnele ei. Sa fim seriosi, personajele negative din desenele animate tot timpul au fost cele mai sincere, au cei mai interesanti prieteni ca tipari, corbi, dragoni, papagali si au avut un umor negru greu de neplacut. La sfarsitul fiecarui desen stateam si ma gandeam ce se intampla dom’le cu vrajitoarea cea rea si nu in ultimul rand daca este atat de puternica, nu putea sa faca ea o vraja sa nu mai fie infranta de personajele principale?? Ma gandeam ca intr-un final binele invinge din mila raului. Imi place ideea de vraji si de magie.Cred ca nu degeaba cei mai buni prieteni ma numesc „vrajitoare” si primul cadou din partea viitorului meu sot a fost o matura de vrajitoare in miniatura…

734ad330a24680914581aa6855b1fa37  De mult timp astept cu nerabdare debutul filmului Maleficent si uite ca dupa muuulte incercari nereusite ieri am dus dorinta la un bun sfarsit.

Dintotdeauna m-am intrebat cum ar arata un film creat din perspectiva personajului negativ al povestii si uite ca am primit raspuns… DisneyPictures mi-a citit gandurile si a actionat in consecinta astfel ca  dupa Avatar, pe care il numesc „filmul preferat”, vizionat de peste 15 ori, in sfarsit pe acelasi loc se claseaza si acest minunat film care il are regizor pe Robert Stromberg, expert in productiile fantasy, desi cica Tim Burton ar fi trebuit sa regizeze filmul initial…

In 1959 cand aceasta „nemernica” apare in primul film „Printesa adormita”, o face doar pentru a arunca un blestem asupra unei mici printese care ii va cauza dupa implinirea varstei de 16 ani, somnul vesnic ce nu va putea fi rupt decat de sarutul iubirii adevarate.

Ceea ce urmeaza  este o meditatie surprinzator de complexa si nu numai ca este superb regizat iar tot ceea ce inseamna univers magic este creat in detaliu, dar si povestea filmului este altfel spusa decat in basmul lui Perrault.

Maleficent, interpretata de Angelina Jolie, dupa un moment trist ce ii schimba total viata, devine o fiinta salbatica gata sa razbune nefericirea ei. De aici totul ia o viteza uimitoare si incepe adevarata poveste de unde intelegem de ce arunca blestemul asupra  tinerei printese Aurora, personaj interpretat de insasi fiica Angelinei si anume Vivienne.

Mai multe nu dezvalui pentru ca filmul chiar merita vazut in 3D la cinema.

Vizionare placuta!

 

 

Toate panzele sus!

Urmatorul port? O alta zi fericita.

Ultimii ani au trecut cu o viteza uluitoare si rezultatul amintirilor este egal proportional cu zambetul meu larg. Si spun de ultimii ani pentru ca este ceva timp de cand zambesc sincer, de cand in fiecare zi reusesc sa ma bucur de micile placeri ale vietii si in ultima vreme incep sa zambesc din cauza oamenilor. Intalnesc oameni frumosi sau vechi prieteni ce nu s-au schimbat sau daca au facut lucrul asta macar s-a intamplat in bine. Daca unii  s-au transformat in niste mici iubitori de comercial si au devenit stersi ca orice alt personaj televizat prin demonstratii de fashion sau barfe nefondate disparand din viata mea asa cum au si aparut…fara nici un motiv, se pare ca sunt altii care au venit pentru a-mi infrumuseta viata.

Am ajuns sa cred ca fericirea consta in a refuza orice fel de  gauri  negre gata sa absoarba orice urma de afectiune si recunostinta, fara a da vreodata ceva inapoi sau dand foarte putin si aici ma refer la orice fel de relatie. Tin sa precizez ca dependenta afectiva nu este o condamnare pe viata  ci  vine dintr-o programare gresita.  Surpriza e ca poate fi deprogramata!

In urma cu ceva timp refuzam cu sfintenie sa cunosc noi oameni iar  acum o fac indiferent de costuri. Oamenii rai sau buni, comici sau nu, vorbareti sau tacuti sunt unici si spun asta ca am reusit sa iau din fiecare cate ceva de  care sa imi placa si sa ii ascult in continuare.  Suntem diferiti… si chiar si cand suntem rautaciosi sau imbufnati putem fi si comici iar la finalul zilei nu pot spune decat ca sunt multumita de oamenii care i-am lasat sa intre incet si sigur in viata mea si care atunci cand am o zi intunecata, un simplu gand spre ei ma face sa rad.

Ma bucur ca alaturi de mine, sunteti voi!

777995fb0e5981269ecd0fa9c3137218

What do we know about feelings?

Daca tot am o dupa-amiaza linistita, bucurandu-ma de placutul soare de afara am zis ca am timp berechet sa-mi astern gandurile pe propriul blog.:D

Ma gandeam….Incercand sa fac o paralela intre doua ipostaze care, de-a lungul timpului mi-au dat de gandit… Una in care esti complet singur, lipsit de orice relatie de prietenie si cea in care avand preiteni/iubit(a) rezultatul e acelasi sau unul mai grav…ce e de facut?

Analizand, din afara, evident, stransele legaturi dintre prieteni/iubiti…am realizat ca de multe ori ajungem in punctul in care ne trezim singuri, lipsiti de suportul pe care ni l-am dori in acel moment. In trecut consideram ca simplul gand de a avea prieteni era linistitor si era mai mult decat de ajuns in a te face sa te simti consolat dar, cu trecerea timpului, am realizat ca problemele cu care ne confruntam devin mult mai grele si acele „puternice” relatii se destrama lasand in urma doar un simplu si rece „salut”. Asta ar fi motivul solid pentru care unele prietenii sau iubiri se rup? Nu suntem indeajuns de „buni prieteni”? Doar faptul ca nu putem fi la locul potrivit, in momentul potrivit ne transforma in straini sau am ajuns atat de cinici sa ne prefacem a nu sti cand e momentul potrivit?

Cand cu totii stim cat de dificil este sa faci fata unei probleme singur, de ce ne este atat de usor sa fim imuni fata de problemele altora? Nu ar trebui sa fim neconditionat langa cel ce ne cere ajutorul moral ? Nu in asta ar consta prietenia adevarata ?

Nici macar eu nu stiu  raspunsurile la propriile-mi intrebari dar stiu ca daca intradevar am avea  sentimente fata de cei pe care ii denumim prieteni sau iubiti am putea depasi orice obstacol in a fi alaturi de ei dar asta, si ma repet, doar daca sunt sentimente reale.

Have a shiny week-end!

Neata!

Uite cum m-am trezit cu melodia asta in cap’sor si cu o noua idee…legata de SSD( Single Secret Behaviour). N-am s-o dezvolt acum ci mai tarziu cand am sa stiu sa duc o fraza la bun sfarsit.:))

Pana atunci…va doresc un mic dejun excelent!

Past vs. Present

Subiect care ma chinuie de vreo cateva zile incoace si poate mi-ar da pace daca as gasi un raspuns potrivit la o problema cu care, probabil, fiecare dintre noi se(s-a) confrunta la un moment dat in viata.

Daca tot m-am hranit cu zicala „What happens in the past, leave it there.” m-am trezit in brate si cu o noua intrebare care suna cam asemanator cu afirmatia anterioara „What happens in the past…leave it there?”. Daca tot suntem oameni si suntem proiectati in asa fel incat sa o dam in bara de fiecare data cand ne e mai bine, ma intrebam… cand gresim in fata unei persoane cum reparam „buba” proaspat facuta?

Cat de bine ar fi sa existe o procedura chirurgicala care sa indeparteze toate amintirile neplacute si greselile ireparabile facute in viata si sa ramana doar amintirea calatoriilor/ dulciurilor/zambetelor…in fine, a momentelor care ne-au „indulcit” viata.

DAR, pana vine ziua respectiva, ce e de facut? Chiar daca cei 2 indivizi implicati se pot descurca la capitolul „iertare”, ar putea sa se confrunte si cu „uitarea”? Can you really forgive if you can’t forget?

Pana gasesc si eu raspunsul la intrebare va urez  o seara faina.;)